- aeronávã
- s. f., g.-d. art. aeronávei; pl. aeronáve
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
aeronávã
Look at other dictionaries:
aeronavă — AERONÁVĂ, aeronave, s.f. Vehicul aerian care se menţine şi se deplasează în aer1; aerovehicul. [pr.: a e ] – Din aero + navă (după fr. aéronef). Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 AERONÁVĂ s. aerovehicul, (rar) aeromobil. Trimis… … Dicționar Român
aerovehicul — AEROVEHÍCUL, aerovehicule, s.n. Aeronavă. [pr.: a e ] – Aero + vehicul. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 AEROVEHÍCUL s. v. aeronavă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime aerovehícul s. n., pl. aerovehícule … Dicționar Român
autogir — AUTOGÍR, autogire, s.n. Aeronavă prevăzuită cu o elice de propulsie antrenată de un motor şi cu elice de suspensie care se învârteşte în jurul unui ax vertical prin forţa realizată de deplasarea aeronavei. [pr.: a u ] – Din fr. autogire. Trimis… … Dicționar Român
habitaclu — HABITÁCLU, habitacle (habitacluri), s.n. 1. Locaş special al busolei pe o navă; suport nemagnetic al busolei marine. ♦ Calotă de alamă care acoperă busola. 2. Spaţiu amenajat într un automobil, într o aeronavă etc. (pentru echipaj, călători,… … Dicționar Român
larga — LARGÁ, larghez, vb. I. tranz. A desprinde un obiect (balast, lest) dintr o aeronavă în zbor, prin aruncare sau cu ajutorul unui mecanism. – Din fr. larguer, it. largare. Trimis de LauraGellner, 17.05.2004. Sursa: DEX 98 largá vb., ind. prez. 1 … Dicționar Român
navă — NÁVĂ, nave, s.f. 1. Vehicul construit, amenajat şi echipat pentru a pluti şi a se deplasa pe (şi sub) apă, în scopul efectuării transporturilor de mărfuri sau de oameni, executării unor lucrări tehnice etc., vas. 2. (Adesea urmat de determinări)… … Dicționar Român
ornitopter — ORNITOPTÉR, ornitoptere, s.n. Aeronavă mai grea decât aerul, cu aripi batante, care imită zborul păsărilor; ortopter. – Din fr. ornithoptère. Trimis de ionel bufu, 11.05.2004. Sursa: DEX 98 ornitoptér s. n. (sil. mf. pter), pl. ornitoptére… … Dicționar Român
navigaţie — NAVIGÁŢIE, navigaţii, s.f. 1. Faptul de a naviga; drum parcurs de un vehicul maritim, fluvial, aerian sau spaţial (1) pe apă, călătorie facută cu o navă. 2. Ştiinţa şi tehnica de a conduce o navă sau o aeronavă. 3. Transport organizat de mărfuri… … Dicționar Român
radioitinerar — RADIOITINERÁR, radioitinerare, s.n. Itinerar urmat de o aeronavă care se conduce după semnalele primite de la radiofarurile hertziene. [pr.: di o ] – Radio2 + itinerar (după fr. radioraid). Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
elicopter — ELICOPTÉR, elicoptere, s.n. Aparat de zburat cu motor, a cărui susţinere şi mişcare sunt asigurate de una sau mai multe elice care se rotesc în jurul unor axe aproape verticale, şi care poate ateriza pe un spaţiu extrem de redus ori se poate… … Dicționar Român
